Bach sau Astor Piazzolla?
- Alex Ciobanu Al Rufei
- acum 6 zile
- 3 min de citit
E 3 dimineata! Sau...noaptea?!
Depinde cred cum privesti lucrurile. Jovanotti, un DJ si muzician italian are o melodie frumoasa, Gente della notte. (Dati click pe link ca sa ascultați, dar cu inima deschisă, și să traduceți versurile în română.
You’re welcome! 🙂
Eeee…. Cat ati ascultat voi melodia, eu mi-am facut un sandwich cat va scriu. Doar ca nu mănânc un croissant ca in melodie la 04:30 (asa cum zic versurile)
Aici , acum e fix 3:34 și mi-am făcut un sandwich cu cheddar, unt și mușchi file. 🤣
Ce legătură are asta cu “Tata Bach” vorba cuiva și Piazzolla creatorul “Nuevo Tango”?
Habar n-am, dar n-am de gând sa flămânzesc.
Sincer oricum din experiența mea, nu e bine nici “să gândești” nici să cânți la pian “pe burta goală“.
Acum vreo 15-20 ani la ora asta mâncam friptură de miel tăiat din jumătate de miel chiar în fața mea, sau nu exagerez deloc alteori dintr-un curcan uriaș ne înfruptăm și alte și alte bunătăți în locuri unde umblă bunătățile ca, cățeii la propriu cat și la figurat cu covrigii în varful cozii. Un fel de grass is greener everywhere else. Locuri in care intrii plin și iesi de cele mai multe ori gol.
Gol, cu un gust mai amar ca după ce bei o bere proasta. Nu că berea ar fi bună, da’ mă rog părerile nu se discută..
Circumstanțe în necircumstante sfrijite ca oasele curcanului de mai sus încercat fiind de foamea audienței și insistentelor lor stupide de a se întâlni cu circumstanțe ceva mai binevoitoare!
Si la naiba ce treabă are asta nu Bach sau, Beethoven? Sau încă o dată Piazzolla?
Ei bine, draga cititor/cititoare are!
Ești pe blogul unui pianist concertist cum deja știi, profesor și compozitor, care scrie râzând la 3 dimineața ca mănâncă un sandwich. Și care zâmbește și acum gândindu-se la asta! 😊🎹
Revenim la Bach sau poate nu încă.
Mă gândesc încă dacă aici, sa scriu despre muzica, despre stilul de a preda sau de a cântă sau va scriu meniul meu și poate chiar rețete de gătit? 🙂 (Nu gătesc chiar rău să știți)..
Închei prima mea postare aici ca blogger/scriitor/improvizator cu o povață.
Aceasta este pentru pianiști sau cei care vor să învețe să cânte începători și profesioniști deopotrivă.
Încep cu o scurtă istorisire de la o chermeză de acum un veac. Din vorbă în vorbă, la “o cola” în care noi amici buni atunci, acum necunoscuți din păcate (viața merge mai departe și ce bine ca este așa într-un fel) un amic actor, care dând la ATF picase admiterea începuse să ne povestească ce și cum.
L-am întrebat, îmi amintesc, curios fiind ce s-a întâmplat. El insistă ca a învățat mult, ca încolo și-ncoace și ca studiase foarte mult.
De amorul artei l-am întrebat mai mult… “Poate ca ai învățat și repetat prea mult”?
Și atunci ne-a picat răspunsul, era fix în fața noastră, răspunsul, nu sticla “de Cola”, aia o terminaserăm.
Și între-un glas aproape am zis ca ce făcuse el la examene nu era nimic greșit ci din contră.
Doar ca…. Conștientizase prea mult actul artistic
În așa măsură încă simțirea bat-o vine nu se mai simțea sau poate ca el o simte dar nu atât cat să mai transmită ceea ce juca celor care îl vedeau/auzeau acolo la examene.
Mi-a părut rău de el. Sper ca a reușit anul următor.
Însă cumva am intuit cam de la începutul carierei mele pianistice ca atunci când gândești prea mult uiți sa simți și invers.
Deci invatati, cântați, dar nu atât de mult încât sa uitați sa simțiți. Nu vă uitați pe voi și muzica care este în voi!
Simțiți mai mult! Trăiți întâi! Ca să puteți simți, ca sa vă puteți spune povestea voastră prin sunete, prin culori sau imagini. Povestea voastră, nu pe a altora!
Somn ușor!
Pe curând dragi prieteni ai sunetelor și ai muzicii!
Comentarii